Blog

Exista momente in viata in care nu mai ai cuvinte. Doar te retragi in tine si iti auzi gandurile. Astepti ca momentul sa treaca pentru ca e prea intim si profund sa-l poti impartasi. Saptamana aceasta este una grea, cu totul.

Advertisements

Fii dorul din adancul sufletului meu

Locuiesti aici, in causul palmei mele?

Scoate-ti mantia zambetului ce ne leaga

Zboara spre buzele mele, asculta-mi ruga

 

Privesc in mine, ma retrag speriat de ce vad

Imi ating chipul si buzele, cele ce-ti sarutau pielea

Simt vibratiile furtunii ce se apropie, aud vantul

Si picaturile grele ce de zdrobesc de frunzele insetate

 

Atunci cand aripile nu pot sustine norii

Timpul se aduna in buclele tale si-ti dau stralucire

Esti efemera in viata mea, asemeni unei himere

E doar furtuna de afara ce saruta iarba insetata

Imi e dor

Sa zbor, sa plang, sa rad, sa simt fara sa stiu

Fara sa alerg dincolo de trairile acestea simple

Sa fim, acel sentiment ca suntem, chiar fara sa fim

Pur si simplu, imi e dor sa simt, sa fiu, sa plang, sa rad

 

Privesc o pereche ce se pierde in multime,  se tin de mana

Se pierd in privirea cea mai profunda, atingerea aceea

Ce-ti transforma chipul in vapaie, si ochii in stele

Desi suntem aici, in lumea aceasta atat fe rece

 

Imi e dor sa aud dincoace de cuvinte, de vibratia lor vaga

Sunt carari pe suflet ce duc spre zambetul fara motivatie

Doar tu stii ce in suflet se strange clipa de clipa, in ore

Si-mi e dor ascultand cuvinte straine, oameni ce rad in noapte

 

Lumea din jurul meu

Privesc fete ce-mi sunt complet necunoscute

In jur se aud cuvinte spuse in limbi diverse

O lume linistita, pana si glasul rotilor metroului

E spus in soapta, cu teama sa nu deranjeze

 

Un rasarit timid si putin rece, ne intampina in diversitate

Straini dar totusi impreuna, in vagonul ce opreste in statii

Privesc fete, privesc gesturi, unele-mi sunt familiare

Iar timpul trece, il aud si simt vuind in ureche

 

Fiecare avem o poveste, unii veniti de departe

Altii, nascuti aici constata cum lumea lor se schimba

Cum, in jur apar oameni cu alta cultura

Un fior ma trece, oare cum o sa fie lumea aceasta maine?

Regrete

E vantul de afara, sunt picaturi de ploaie?

Sunt doar bataile inimii mele, auzite de tine

Dar oare chiar le auzi, e drumul pustiu?

Sau inca esti acolo, sau poate nu ai fost niciodata

 

Sunt emotiv dar unde-i ratiunea, e in mine

Ai vazut vreodata in sclipirile privirii mele

Tacerea asternuta pe perna, sau cantecul acela

Al diminetii in care ma jucam in parul tau?

 

E prea tarziu sa te strig in noapte, nu ai sa auzi

Pentru ca primul sarut, prima noapte, sunt sterse

Sunt pierdute mult prea departe, sterse de cuvinte

Spuse cu nerv si prea suparare, acum regretate

 

Intotdeauna-i prea tarziu, sau prea devreme

Sa spui sau sa taci, sa strangi in tine durerea

Cu toate astea-mi e dor sa te cheme, sa te strige

Gandul acesta ce-i prea departe in lume

Iertare

Rostesc iertare, simt si gandesc iertare

Catre cine? Ce e iertarea? Ma uit pe mine?

Sunt eu cu totul, iertarea e impacare cu mine

Te privesc zambind, stii ca timpul e netimp

Ca m-am pierdut pe cararile lui infinite

Ratacind aiurea, cu priviri ratacite printre ganduri

Te-am iertat ca n-ai fost niciodata

Dar de ce ma acuzi ca ti-am rupt libertatea

Ca ti-am interzis sa fii cand eu te-am incurajat mereu

Si doar am cerut timpul meu pentru noi

Ca atunci cand doua minute avem, sa fie complete

Aici am gresit, cersind, ratacindu-ma de mine

Iar acum stiu ca desi dorul doare in nestire

Tu nu ai fost acolo niciodata iar eu am trait in visare