Blog

Iertare

Rostesc iertare, simt si gandesc iertare

Catre cine? Ce e iertarea? Ma uit pe mine?

Sunt eu cu totul, iertarea e impacare cu mine

Te privesc zambind, stii ca timpul e netimp

Ca m-am pierdut pe cararile lui infinite

Ratacind aiurea, cu priviri ratacite printre ganduri

Te-am iertat ca n-ai fost niciodata

Dar de ce ma acuzi ca ti-am rupt libertatea

Ca ti-am interzis sa fii cand eu te-am incurajat mereu

Si doar am cerut timpul meu pentru noi

Ca atunci cand doua minute avem, sa fie complete

Aici am gresit, cersind, ratacindu-ma de mine

Iar acum stiu ca desi dorul doare in nestire

Tu nu ai fost acolo niciodata iar eu am trait in visare

Dimineti

Dimineti trecute ce au sapat in suflet amintiri, raman ca experiente ce ne leaga, un zambet, o dorinta. Sa creezi, sa razi, sa te bucuri de fiecare clipa, sa traiesti pur si simplu, fara teama ca a spune, a arata, a oferi iti poate intoarce neputinta. Dor, traiesti cu dorul ca intr-o zi dimineata este altfel, te trezesti si imbratisezi insusi Soarele, lumina aceea ce iti cuprinde chipul si te ridica spre alte trepte ale vietii tale.

Primavara aceasta e mai frumoasa ca oricare, a inceput brusc, ca o explozie de viata si energie, totul a prins aripi iar timpul nu mai are rabdare. Imi e dor, sa rad, sa zbor,  sa simt, sa visez, sa fiu trist ca nu esti zambetul diminetii ce da primaverii sensul gandurilor commune.

 

Salcie

Atat de liniste, se aud frunzele ce freamata a primavara, sunt ramurile salciilor aplecate peste oglinda lacului sarutata de adierea vantului de seara. Luna lumineaza crengile adormite, le transmite vibratia acestei nopti prelungi asemeni sufletului ce tanjeste dupa tine.

Un fosnet se aude, e timpul ce se strecoara printre crengile ce mangaie oglinda apei de abia dezghetate, pe maluri sunt inca urme de zapada. Se topeste doar auzind fosnetul mugurilor ce stau sa rasara din scoarta tanara si viguroasa.

Imi las gandurile sa se piarda in noapte, atat de multe intrebari, atat de multe raspunsuri. Totul incepe cu tine, totul se pierde efemer in aceste ganduri. Viata e imprevizibila prin sine, anotimpuri ce se scurg printre crengile salciei ce inca mangaie oglinda lacului de abia izbavit de gheata cea rece.

1 martie

img-20170301-wa0002

As vrea si-acum s-aud vorbele calde nespuse

Inchipuite de mine in iluzia timpului ce rezolva

Lucruri ce par ireale, gesturi marunte asteptate cu nesat

Si-mi e dor de ele, imi e dor de energia sufletului indragostit

 

Alaiul primaverii se aduna in coltul gradinii

Un suflet amagit de atatea ori isi canta tristetea

De-as fi iar un vis, as ramane indiferent la cuvinte

Dand cerului zari senine si cantec sa alinte

 

Ma culcasem langa inima ta, o auzeam cum bate

Si-mi placea tremurul ei dar clipele se pierdeau pre repede

Pentru ca imediat ceva se schimba si totul devenea rece

Iar primavara se transforma in iarna si viscole cumplite

 

Azi e din nou primavara, viata merge inainte,

Imi amintesc de ce plang cu lacrimi siroinde

Mai iubesc, te-as strange in brate dar cui ii pasa?

A venit din nou primavara, sa privim inainte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adorm

20170227_112620Fiinta mea te striga in zadar, mai esti?

Unde-i nadejdea cea far’ de speranta?

Ai fost aici cu-adevarat vreodata?

Doar intrebari fara raspunsuri clare

 

Mai e ceva de zis acum cand noapte se asterne

Iar timpul parca se opreste inert si rece

E primavara ce in fereastra-mi bate

Unde esti tu oare suflet fara de pereche?

 

Adorm tinandu-te de mana, imi e dor de tine

Dar in acelasi timp imi e si teama, ca vei rade

Si din nou ai sa-mi retezi elanul de a straluci aievea

Prin curcubee, culori frumos alese si esente

Cantecul unui suflet ratacit

Cantec fara versuri, fosnet fara sunet

Gand pierdut in noapte, fara tinta, ratacire

Chiar si timpul si-a pierdut rabdarea, traiesc?

Sau doar respir in nestire, fara sa simt, fara sa pierd?

 

Pe buze imi sta un cantec, sa-l cant in soapta

Sa-mi aud zambetul pierdut in lumina difuza a serii

Privesc in mine si gasesc un gol imens, unde tu zambeai

Si-mi e dor desi ma doare ultima ta stralucire

 

Puteam noi oare sa sarutam rasaritul?

Sa ne tinem de mana sorbind cafeaua diminetii

Vom ramane flamanzi de neputinta, imi e dor

Sa-ti vad primul zambet ratacit in asta noapte