Salcie

Atat de liniste, se aud frunzele ce freamata a primavara, sunt ramurile salciilor aplecate peste oglinda lacului sarutata de adierea vantului de seara. Luna lumineaza crengile adormite, le transmite vibratia acestei nopti prelungi asemeni sufletului ce tanjeste dupa tine.

Un fosnet se aude, e timpul ce se strecoara printre crengile ce mangaie oglinda apei de abia dezghetate, pe maluri sunt inca urme de zapada. Se topeste doar auzind fosnetul mugurilor ce stau sa rasara din scoarta tanara si viguroasa.

Imi las gandurile sa se piarda in noapte, atat de multe intrebari, atat de multe raspunsuri. Totul incepe cu tine, totul se pierde efemer in aceste ganduri. Viata e imprevizibila prin sine, anotimpuri ce se scurg printre crengile salciei ce inca mangaie oglinda lacului de abia izbavit de gheata cea rece.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s