Tacere, trairi, toate intr-un buchet de amintiri si prezente, naufragiati pe insule pustiite de ganduri. Se lasa seara peste orasul neobosit, e timp de reflectie si imbratisare. Fiecare isi cauta locul, caldura, acolo unde simtim ca-i acasa.

Suflet ce vede prin ochii inimii, ratiunea il tine de mana. Cararea recunostintei ne indreapta spre cei dragi, de ei ne bucuram in locul ce-l simtim acasa.

Sa credem ca avem aripi, i-am purta si pe ei in visele noastre? Le-am oferi gandurile noastre fara sa le rapim stralucirea?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s